Cum supraviețuiești primului minut în Snake Game Jim

În fiecare partidă de Snake Game Jim există un moment în care treci de la mic și neimportant la destul de mare încât să merite să fii eliminat. Să ajungi la acel moment e cea mai mare parte a jocului. Odată ce ești lung, arena devine alt loc, iar tot ce ai învățat cât erai mic nu mai e valabil.

Așa că merită să-l împărțim în două jocuri, pentru că exact asta e.

Jocul celui mic: fii plictisitor

Când apari, nu valorezi nimic pentru nimeni. Nimeni nu te va urmări. Niciodată nu vei fi mai în siguranță, și totuși acesta e cel mai des momentul în care mori, pentru că jucătorii noi îl petrec făcând cele mai proaste două lucruri posibile: aleargă spre mijloc și urmăresc mâncarea în jurul căreia se rotesc deja alți șerpi.

Nu face niciuna dintre ele. Stai pe margine. Mănâncă ce ai în față. Întoarce-te de la orice e mai lung decât tine, chiar dacă încă nu te-a observat.

• Ține-te pe marginile arenei cât ești scurt
• Ia mâncarea mică pe care n-o dispută nimeni în loc de mâncarea mare din mulțime
• Dacă doi șerpi mari se luptă, nu te apropia, oricât de bune ar părea resturile

Resturile unei eliminări mari sunt o capcană pentru un șarpe mic. Alți trei converg deja spre ele, iar tu ești cel mai lent de acolo.

Turbo nu e un buton de mers

Turbo te costă lungime, iar lungimea e tot scorul. Începătorii îl țin apăsat ca să ajungă mai repede undeva și se miră de ce nu cresc niciodată.

Turbo are exact două întrebuințări:

• Să tai calea cuiva ca să se izbească de tine
• Să ieși dintr-o capcană care se închide

Atât. Dacă folosești turbo și nu se întâmplă niciuna dintre ele, plătești scor pe nimic. Obiceiul de format este ca degetul să-ți plece de pe turbo în clipa în care motivul s-a terminat.

Tăierea, și de ce a ta tot nu iese

Eliminarea în acest joc e simplă: corpul tău trebuie să fie în fața capului lui. Nu lângă el, în fața lui.

Majoritatea tăierilor ratate vin de la oameni care trec cu turbo pe lângă țintă și întorc prea târziu, ceea ce le pune corpul exact unde era celălalt șarpe, nu unde se duce. Trebuie să ochești spațiul din fața lui și să te angajezi devreme.

Două lucruri care o fac să reușească:

• Taie calea unui șarpe care deja întoarce. Nu se poate îndrepta destul de repede.
• Taie calea șerpilor scurți doar când sunteți aproape de perete, ca să n-aibă pe unde să se strecoare.

Dacă tăierea nu pare să iasă într-o secundă, renunță la ea. O tăiere făcută pe jumătate se termină cu flancul tău expus șarpelui pe care încercai să-l elimini.

Jocul celui mare: acum tu ești ținta

Odată ce ești lung, totul se schimbă. Întorci greu, corpul tău e un zid de care te poți prinde singur în capcană, iar fiecare șarpe mic din zonă speră acum să faci o singură greșeală.

Joacă larg. Cercuri lungi și leneșe în spațiu deschis, nu bucle strânse. Buclele strânse par sigure și sunt felul în care șerpii mari se sinucid. Ține mereu cel puțin o direcție deschisă și tratează-ți propria coadă ca pe un zid, pentru că asta este.

Și știi când să te oprești. Nu există nicio recompensă pentru o partidă care durează la nesfârșit. Dacă arena s-a umplut cu alți doi uriași și ai un scor cu care ești mulțumit, să te încolăcești într-un colț liniștit e un mod foarte bun de a-l păstra.

Pe scurt

• Mic: stai pe margine, mănâncă în liniște, evită orice luptă
• Turbo doar ca să tai calea sau să scapi, niciodată ca să călătorești
• Ochește tăierea acolo unde va fi celălalt, și angajează-te sau renunță repede
• Mare: viraje largi, spațiu deschis, propria coadă e zidul care te omoară
• Nu alerga după resturile unei lupte în care n-ai fost

Arenele cu șerpi răsplătesc răbdarea mult mai mult decât reflexele. Jucătorul din vârful clasamentului e rareori cel mai rapid. E cel care a încetat să moară din aceeași greșeală.