Șerpi și scări e doar noroc, deci joacă-l cum trebuie

Să lămurim mai întâi partea cinstită. Șerpi și scări nu are nicio îndemânare în el. Nici puțină, deloc. Fiecare jucător aruncă, fiecare jucător mută, nimeni nu ia nicio decizie în niciun moment. Rezultatul unei partide e stabilit în clipa în care cad zarurile.

Nu e o critică. Este tot motivul pentru care jocul a supraviețuit secole întregi și pentru care un copil de șase ani poate bate un adult fără ca cineva să-l lase să câștige. Dar înseamnă că întrebarea interesantă nu e cum să câștigi. E cum să joci.

Tabla face mai mult decât crezi

Chiar și fără decizii, tabla are o formă, iar dacă o cunoști jocul devine mai distractiv de urmărit.

Scările lungi de la început sunt cele care decid partidele. O scară în primele douăzeci de pătrățele te poate arunca cea mai mare parte a drumului în sus, de aceea un jucător poate părea fără speranță zece ture și apoi să conducă. Șerpii de lângă vârf fac același lucru invers și sunt motivul pentru care nimeni nu e în siguranță până nu ajunge chiar pe 100.

Ultima porțiune e partea crudă. Ai nevoie de o aruncare exactă ca să termini. Un jucător aflat pe 97, care are nevoie de un trei, poate privi cum doi alții trec pe lângă el în timp ce lui îi ies patru și cinci. Nu e ghinion, așa e făcut jocul, și asta îi ține pe toți în joc până la ultima tură.

Patru jucători e numărul potrivit

În doi e un dat cu banul care durează zece minute. În patru devine un spectacol, pentru că mereu e cineva care urcă și cineva care cade, iar răsturnările îi lovesc pe oameni diferiți în momente diferite.

Dacă alegi un mod, alege-l pe cel cu cei mai mulți oameni.

Ce mod să folosești de fapt

Snakes and Ladders Jim îți dă patru moduri de joc, și sunt experiențe cu adevărat diferite, nu același lucru cu etichete diferite.

• Camera privată e cea bună. Faci o cameră, trimiți codul și e doar grupul tău. Aceasta e varianta care seamănă cu jocul de pe masă, pentru că glumele sunt rostul și joci cu oameni pe care îi cunoști.
• Online cu necunoscuți e în regulă ca să umpli cinci minute, dar nu ai pe cine să râzi când nimerești șarpele cel mare, adică s-a dus cea mai mare parte din distracție.
• Pe rând pe un singur dispozitiv e cel mai aproape de lucrul adevărat. Un telefon pe masă, toată lumea aplecată deasupra. Merge mult mai bine decât sună.
• Împotriva calculatorului există pentru când vrei jocul și nu e nimeni prin preajmă. E un mod bun de a trece o coadă.

Jucat cu copiii

Aceasta e adevărata treabă a jocului, și merită spus de ce o face atât de bine.

Un copil poate juca Șerpi și scări de la egal la egal cu un adult din prima zi. Fără handicap, fără menajamente, fără explicații. Poate câștiga de-a binelea și știe că a fost o victorie adevărată, ceea ce e un sentiment diferit de a fi lăsat să câștige la ceva mai greu.

Pe deasupra îi învață pe nesimțite să numere până la o sută, să-și aștepte rândul și să piardă fără să se termine lumea. Nu e puțin lucru.

Pe scurt

• Nu există strategie, iar dacă te prefaci că există, strici jocul
• Scările de la început și șerpii de la final aduc răsturnările
• Patru jucători e mult mai bine decât doi
• Camerele private cu oameni pe care îi cunoști sunt de departe cel mai bun mod
• E unul dintre puținele jocuri în care un copil mic concurează corect cu un adult

Dacă vrei un joc la care să poți deveni mai bun, avem unul de Ludo. Dacă vrei douăzeci de minute în care nimeni nu are vreun avantaj și toată lumea strigă la un ecran, acesta e jocul.